Can’t help giving up [X]

Părţile anterioare în Can’t help giving up.

Din perspectiva lui Mihnea.

Legea talionului.Ochi pentru ochi şi..rană pentru rană.Deşi pentru ea nu mai contează,se pare că şi-a revenit mai repede decât aş fi sperat crezut.Şi acum de ce mă plâng?A făcut exact ce i-am spus,pentru prima oară de altfel.Între noi nu mai e nimic,eu am spus-o şi ea a dovedit-o.Simplu.

Dar ar fi fost atât de uşor să lăsăm totul în urmă,doar cu un cuvânt,doar cu o privire de-a ei în timpul monologul meu..crud,recunosc,dar cu rolul unui test.Dar nu,ea s-a mulţumit să-şi arunce ochii oriunde în afară de mine,ca un copil certat.Un copil adorabil,drag,frumos..

Can’t help giving up [IX]

Era şi timpul să mai scriu ceva.Primele părţi le găsiţi aici.

În sfârşit mă simt bine-fericită ar fi un cuvânt mult prea mare-,parcă mi s-a luat o greutate de pe piept,şi anume ruşinea pe care o purtam în suflet datorită lui Mihnea.Mă simt..răzbunată.Cine ar fi ştiut că răzbunarea are un gust dulce..cu o tenta de amărui.

Nu-i nimic,e mai bine aşa. Nu,nu l-am uitat pe Mihnea,dar nu îl voi mai lăsa să intre pe o uşă deschisă în mintea mea.Va trebui să se strecoare.Dar din păcate asta îi iese bine..

O plimbare e exact ce-mi trebuie,e acel ceva care mă poate ajuta să-mi limpezesc gândurile,să mă adun,să mă pun cu adevărat în mişcare.Şi cred că reuşesc..Atunci de ce mi se strânge inima când văd doi îndragostiţi sărutându-se?Mi-e dor de Sergiu?În nici-un caz,nu am sentimente pentru el.Mi-e dor de..nu,întrebarea asta nu mi-o pun.Mai bine Sergiu.Sergiu,Sergiu,Sergiu.

Nimic.De ce nu mă pot îndrăgosti de cel care chiar simte ceva pentru mine?Ar trebui să o închei cu el înainte de a-şi face iluzii.Sper doar să nu fie prea târziu.

-Alo,Sergiu.Te-am sunat să-ţi spun că nu pot ajunge azi.E în reg…Ştii ce?Uită ce-am spus.Ne vedem cum am stabilit.Trebuie să plec.Pa.

Mă urăsc,mă urăsc,mă urăsc.De ce am făcut asta?Răspunsul vine dureros:pentru că l-am văzut pe Mihnea cu alta.

Can’t help giving up [VIII]

Partile anterioare le gasiti in categoria “Can’t help giving up“

M-am pomenit razand la glumele lui Sergiu.Am si uitat cat de dezvoltat e simtul sau al umorului.Ochi caprui,par brunet si un zambet dragut.Nu e rau..Nu e rau deloc..

-Am ceva pe fata?spuse deodata  Sergiu.

-Ce?am raspuns uimita.

-Pai..ma simt ca un experiment,ma fixai atat de ciudat cu privirea..rase el.Ce-ai in minte?

Am zambit stanjenita.

-Nimic important,doar ca..

Si am amutit.

-Ce s-a intamplat?

Am scuturat din cap.

-Nimic,mi s-a parut ca am recunoscut pe cineva.”Daca ai stii..”am continuat in minte.Pe terasa intrase Mihnea.M-am hotarat sa ma prefac ca nu-l cunosc.Se pare ca si el va face acelasi lucru.

-Si cat timp spuneai ca ramai in oras?m-am intors mieroasa spre Sergiu.

-Ti-am mai spus de 2 ori,Dana,aici raman,zambi el.In continuare cu gandul altundeva?

-Nu,acum sunt doar aici,cu tine,m-am hotarat eu sa flirtez.Nu,nu din cauza lui Mihnea,in nici un caz,imi place Sergiu,imi place..sa ma mint singura…

-Ma bucur atunci,pentru ca..stii,Dana..mai tii minte cand te tachinam in generala?Tu nu te suparai,ca si cum ai fi stiut..

-Sa stiu ce?

-Ca te plac.

-Si acum?

-Cred ca simt acelasi lucru..

Am simtit cumva privirea lui Mihnea arzandu-ma in timp ce l-am sarutat pe Sergiu?

Can’t help giving up [VII]

Primele sase parti le gasiti in categoria “Can’t help giving up”:)

Nu stiu cand am adormit.Nu stiu cum am adormit.Dar as fi vrut sa nu ma mai trezesc.Am spus eu asta?Nu am crezut niciodata ca voi gandi asa.

Niciodata..Un cuvant prea mare pentru mine.Ca si “intotdeauna” de altfel..

Nu mai am lacrimi.De ce as avea?Le-am irosit pe toate,si oricat as vrea,nu mai pot sa plang.

Ma simt mahmura.Capul meu..nu,are aceeasi marime.Ciudat,nu am baut nimic. As vrea sa tip,sa urlu,sa blestem..sa uit.As vrea sa rad,dar stiu ca as suna isterica.

Trebuie sa ies de aici,parca orice lucru taraie dupa el o amintire dureroasa.Mult prea dureroasa.

Nici nu-mi dau seama cum imi misc picioarele unul dupa altul.De ce am senzatia de vis?Din departare aud o voce “Domnisoara,v-a cazut poseta”.Ma intreb pe cine striga.Oh,sunt eu.Nu-mi pasa.E un semn rau?

-Dana!Dana!Stiam eu ca tu erai.Cine altcineva si-ar mai fi scapat geanta si ar continua sa mearga?spuse razand.

M-am uitat atenta la el.Parea familiar.Dintr-odata mi-am dat seama-era  Sergiu,un coleg din scoala generala.

-A,merci.Ce mai faci?am baiguit ceva din politete.

-Uite,m-am intors in oras.Mi-a fost dor de tine.Ce faci acum?Ai accepta o invitatie la depanatul amintirilor,sa zicem..la o cafea?

-Nu cafea!aproape am strigat.

Am incercat sa remediez privirea din ochii lui. “Ce zici de un cocktail?”

-Cum vrei tu,spuse zambind.

Nu e Mihnea,dar ce mai conteaza.Si are un zambet frumos..

Can’t help giving up [VI]

Partile I,II,III,IV si V

Trantind telefonul mi-am dat seama de un lucru:Mihnea s-a despartit de Celia.E singur.Poate mai am o sansa.Nu.Poate mai avem o sansa.Dintr-odata mi-au pierit toate ingrijorarile,toate resentimentele,toate remuscarile.M-a napadit cea mai dulce speranta pe care am simtit-o vreodata.Va fi bine.Se terminase tot ce e rau,stiam asta.

El ma iubeste,am simtit-o aseara.Nu voi mai da cu piciorul cu atata usurinta la relatia noastra de data asta.Relatia noastra..Ce frumos suna..Dar destul cu visul,vreau sa-l simt realitate.Voi face eu primul pas.Ce zi e astazi?Vineri!Stiu unde il gasesc,sunt sigura ca e la cafeneaua aia,care serveste cafeaua exact cum ii place,tare si amaruie.Brusc,cafeaua are un gust placut cu gandul la preferintele lui.

De indata ce ajung pe strada respectiva,il vad pe fereastra.E singur.E perfect,ca si cum destinul ne-ar fi sortit sa fie asa.

-Buna,Mihnea.Vreau sa discutam ceva,ii spun,simtind un zambet rasarind pe buze,inca plutind in planurile mele.

-Si eu.Si te rog sa ma asculti.

-Orice.

-Bine.Trebuie sa iti spun ca nu vreau sa ma mai cauti.Niciodata.Nici un telefon,nici un email,nici un mesaj..nimic.Nu inteleg cum ai putut face asta aseara.Tu nu te-ai gandit la consecinte?De fapt nu o faci,nu poti concepe asa ceva.Totusi,intelege ca nu sunt marioneta ta,nu sunt nici papusa,nici fraierul tau.Viata mea nu te mai priveste,sa o strici cum vrei tu.Nu mai vreau scene din partea ta,cat timp tu ai decis ca nu mai vrei nimic de la mine.Cred ca..cred ca asta a fost tot.Adio,Dana.

-Dar..

Dar e prea tarziu.A plecat  fara nici un alt cuvant.Cafeaua abia adusa nu mai are cum sa incalzeasca raceala lui.

Cum am putut fi atat de proasta?

Can’t help giving up [V]

Partile I,II,III si IV

Partea asta va fi din nou din perspectiva Danei.

Si totusi: ce naiba s-a intamplat?M-am trezit cu un cap de 3 ori mai greu decat ieri,vajaind.Cele 2 cesti de cafea nu si-au facut efectul,iar eu inca incerc sa imi amintesc ce s-a intamplat aseara..

Sa vedem-am intrat la petrecere,iar primul lucru pe care l-am vazut a fost Mihnea.Era cu Celia.Atunci am decis sa ma prefac ca nu exista.Si mi-a iesit,pana cand..am inceput sa beau.De manie,de frustrare..nu-mi pasa,am baut in continuare,dupa care-intuneric.

De ce nu pot sa imi amintesc absolut nimic?Sunt sigura ca am facut o prostie,ceva ce imi sta in caracter de fapt-ceva legat de el.De ce a trebuit sa beau?Sa scap de scrupule,de sentimente?De fapt,asta ar insemna o adevarata fericire-sentimentele sunt problemele mele cele mai serioase.Cum voi putea sa mai dau ochii cu toata lumea?De fapt,mai important-cum as putea sa mai dau ochii cu el?

Simt ca voi innebuni daca ma mai gandesc la asta inca cinci minute.Cred ca mai bine as suna-o pe Alexia,ea e singura care m-ar putea distrage de la propriile ganduri.

-Hei,Alexia,ce mai faci?

-Sunt bine.Lasa asta,am noutati.Nu iti va veni sa crezi.E despre Mihnea.

-Nu,te rog.Nu vreau sa mai aud nimic de el.Am..am auzit destule despre el.

-Crede-ma,asta merita.Stii ca Celia era destul de geloasa.Ei bine,am auzit ca aseara o tipa a flirtat fara rusine cu Mihnea imediat ce ea a iesit.Ghici ce-Celia si-a uitat poseta si a intrat dupa 2 minute inapoi,iar tipa aia tragea de el sa danseze.Ba mai mult,a aflat ca el a condus-o acasa,asa ca azi Celia i-a dat papucii lui Mihnea printr-un mesaj.Ma intreb care e fraiera care s-a bagat intre ei.

-Alexia,fraiera aia eram eu! am tipat in receptor si am inchis imediat,inainte de a-mi tremura glasul in lacrimi.Sper ca tonul telefonului sa o lamureasca..

Can’t help giving up [IV]

Partea I aici

Partea a II a aici

Partea a III a aici

Partea asta va fi din perspectiva lui Mihnea.

-Hei,Mihnea,aia nu e chiar Dana,scorpia care ti-a dat papucii?

Fraierul de Robert.Imediat se aude un hohot cretin de ras,dar nu-i nimic,ma asteptam la asta.In clipa urmatoare m-am uitat la Celia,care insa nu parea sa fi auzit ceva.Bine.Chiar nu am chef de intrebari si suspiciuni toata seara.

Si dintr-o data m-a lovit-Dana nu m-a ascultat.Eram sigur ca asa va face,doar nu credeam ca ar asculta vreodata de cineva,indiferent de motiv.

Stiam ca e gresit,jur ca stiam,dar cu mesajul in care ii spuneam clar sa nu vina imi dublam sansele de a o vedea.Plus ca imi va cere explicatii,iar mie imi va veni sa rad de felul cum isi scutura parul cand e nervoasa,dar..nu va mai urma o impacare..

Da,sunt perfect constient de lipsa sentimentelor ei,doar nu degeaba m-a parasit.Dar inca sunt capabil sa visez,nu-i asa?

……

Petrecerea e pe sfarsite.Nu a venit nici macar sa ma  salute,de fapt nici nu cred ca stia ca ma aflu aici.

Si totusi,ar fi putut sa renunte sa mai bea.Nu o condamn,nu am,(cel putin nu mai am) vreun drept asupra ei,dar ma intreb cum va ajunge acasa-Alexia a plecat acum jumatate de ora.

Ei,de ce mi-ar pasa mie?Mai bine m-as ocupa de actuala iubita: “Celia,cat mai vrei sa stam?”

-”Plec chiar acum,ma conduce Sabina.Tu ce faci?” spuse in timp ce isi infasura bratele in jurul meu.

Am refuzat-o politicos ,fara chef de dulcegarii.”Mai stau,pana la urma Vlad m-ar omori daca as pleca inainte sa plece toti”

“Ok,ne vedem maine”

Si am scapat. Deodata,din spate aud o voce cunoscuta in timp ce mi se lasa in brate.”Nu ti-a fost dor de mine?’

Can’t help giving up [III]

Partea I aici

Partea a IIa aici

Recunosc:am scapat telefonul.Care ar putea fi motivul?De ce sa nu vin?Nu are sens..nu in capul meu.Aproape instinctiv mi-am ridicat telefonul si i-am tastat “De ce?”

10 minute.10 minute de agonie.Care s-au prefacut destul de dureros in jumatate de ora.Nu mi-a raspuns.

Atunci de ce mi-ar pasa?Decizia finala-merg,orice ar fi.Daca nu ma vrea acolo,de ce sa fiu eu cea care renunta?.Nu voi rata o petrecere reusita pentru vreo nazarire de-a lui.

Si totusi,pe cine pacalesc eu?Ma doare ca mi-a zis-o asa,fara nici o explicatie,fara macar o sansa la asa ceva.Dintr-o dispozitie atat de pasionata am cazut in regrete.Si amintiri.Si intrebari.Si strangeri de inima pentru  incalcarea unei rugaminti venite de la el.

Stii ceva?Nici nu am vazut mesajul.Nu,considera-l inexistent,nul,cum vrei.Ma duc.

In timp ce ma pregatesc aud claxonul masinii Alexiei.

-Vin acum! ii urlu de la fereastra.Nu am de gand sa ma gandesc la Mihnea deocamdata.Azi e doar o seara in care ma voi distra.Punct. ‘Termina cu claxoanele alea,regina dramei,nici macar nu am intarziat.’

-Nu inca.Cu tine nu se stie niciodata!

Subtil,Alexia,subtil..

Can’t help giving up [II]

Partea I aici

Ridicand telefonul din toate prostiile de pe noptiera am vazut ca cea care ma apela era Alexia.

-Ce vrei?

-Iau asta ca pe un ‘buna,ce mai faci?’ Ar trebui sa-mi fii recunoscatoare,in seara asta am invitatii la petrecerea lui Vlad,si stii ca el nu face nimic pe jumatate…’Alexia nu a trecut inca nici ea de despartirea cu Vlad..’,m-am gandit,dar nu am mai spus nimic,de teama sa nu o ranesc,de teama sa nu aduca vorba de mine..

-Nu stiu,planuiam sa nu fac nimic azi.Absolut nimic,pur si simplu sa stau in fata televizorului..

-..Cu mari sanse de a deveni o sedentara imbogatita in fiecare saptamana cu 2 kilograme in plus.Da stiu.

-Ok,vin.Ma iei tu cu masina.

-Da.Aranjeaza-te.

Si am inchis.Nu am acceptat degeaba sa ma duc la petrecerea aia stupida.Speram sa-l vad pe Mihnea.Preferabil singur,fara tampita aia atarnandu-i la gat.

M-am hotarat ca,orice ar fi,sa stralucesc in seara asta.Nici nu stiu de ce,el nu e atat de superficial pentru a ma ierta doar pentru ca arat bine.Dar nu e de ajuns ca sa ma opreasca.

In timp ce imi caut un outfit perfect,imi suna din nou telefonul.Mesaj.Cine mai e acum?

SMS de la Mihnea: “Nu veni la petrecerea lui Vlad.Te rog.”

Can’t help giving up [Partea I ]

Dintr-o provocare a unei colege,am fost obligata sa incep o povestire in genul asta,Can’t help giving up asa ca trebuie sa ma conformez.Intamplarile nu sunt din propria experienta,nici a altora.Cert e ca daca nu “gustati” genul asta de lectura,sub forma unui jurnal contemporan,nu va va placea.Oricum,asta e “debutul” meu asa ca..

M-am trezit cu machiajul de seara trecuta,intr-un pat fara cearceaf..nu ca mi-ar pasa..Desi implinesc saptamana viitoare 20 de ani,stiu ca ma port ca un copil,asa ca putin imi pasa ca apartamentul e in totala dezordine,hainele se gasesc oriunde,numai in dulap nu..Nu,nu imi pasa,stiu ca daca imi voi face ordine,atat in camera cat si in viata,el nu se va intoarce,nu pentru atata lucru.

Stiu ca eu am fost cea care a decis sa puna capat relatiei,eu simteam ca nu il mai vroiam in preajma,dar totusi eu il vroiam inapoi..Am stiut asta in clipa in care l-am vazut ieri in club cu alta fata.Degeaba a insistat Alexia sa nu ma uit,parca nu m-ar stii incapatanata ca o scorpie ce sunt-si acum regret.

Nici acum nu inteleg de ce l-am parasit.Ceream perfectiunea,imposibilul.Ce imatur din partea mea,de parca afectiunea si dovezile sale nu mi-erau de ajuns..Si acum sufera,Dana,sufera din prostia ta.Si aminteste-ti de ochii lui,de parul brunet inchis si..

Dar destul,e aproape ora 11,iar eu inca ma gandesc ca o patetica la el.

La naiba,cine ma suna acum?Sa fie el?

To be continued