„Prefer sa plec”

Una dintre chestiile pe care mi le amintesc din copilaria de gradinita este ca nu imi placea sa fiu eu cea care ramane in urma plecarii cuiva.Indiferent ca era o vizita sau altceva,uram asta.

Si ma gandeam care ar fi sursa fixului astuia,dar nu am descoperit nimic-mereu am razgaiata care nu e niciodata lasata in urma,deci nimic in genul unei traume:)).Apoi am descoperit ca nu sunt singura care prefera ea sa fie cea care paraseste ceva.(si m-am simtit ceva mai bine)

Ca sa despic firul in 16,credeti ca asta sta in natura omului,sau doar am dat eu peste prea multe coincidente?Ne e frica sa fim lasati sau e doar orgoliul ala pe care il rasfeti in subconstient atunci cand intorci spatele cuiva,desi acum 5 secunde ti-ai luat ramas bun?

Oricum ar fi,cert e ca multe din slabiciunile de genul asta sunt inutile si prostesti,insa irevocabile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s