Monthly Archives: Iulie 2010

În încercarea mea de a convinge

„M-as bucura mai mult daca liceenii contemporani ar lectura mai mult ( sunt la nivelul ” deloc ” ). Orice tanara domnisoara are nevoie de un asemenea bagaj de lectura, de hranire sufletesca, de formare a fiintei delicate ( feminitate, sensibilitate, ratiune…) caci pe fondul acestor insusiri deprinse, se va sprijini sacrificiul, dedicarea, altruismul, toate ajutand de fapt femeia, sa devina Femeie ! Femeia este pilonul oricarei societati si puteti observa aceasta teorema in orice carte lecturati !”

Acesta este unul dintre comentariile de pe site-ul ăsta. Încep să cred că doar pe site-urile/blog-urile de genul ăsta mai poţi întâlni oameni cu gândirea asta.

Pe bune,câţi adolescenţi/tineri mai citesc pur şi simplu din plăcere?Preferă să aştepte ecranizarea.Şi acum comparaţi numărul cu cei care citesc o carte doar din obligaţie şi atunci înjurând în barbă profesorul.

Nu pretind că cititul este baza unei educaţii sau că poate înlocui experienţa,dar îţi poate oferi o viziune mult mai largă,iar din cărţile care ţi se potrivesc te poţi regăsi uşor.

Deşi nu le-am trăit,parcă mi-e dor de vremurile în care versurile sau rândurile unui clasic chiar trezeau ceva în cineva.Nu vreau să spun că pe atunci era mai bine,Doamne fereşte,doar că din punctul de vedere al culturii ei ne erau superiori.Şi prezentul sună foarte bine,păcat de oamenii care au schimbat ce nu trebuia.

Eu,personal,am noroc că am ca prieteni apropiaţi oameni cu care pot vorbi despre o carte sau despre un personaj care mi-a plăcut (sau nu),dar altcineva,deşi pasionat de literatură ar putea renunţa pentru simplul fapt că nu are cu cine să discute.

Şi nu e păcat?

Anunțuri

Citate

Câteva citate care mi-au placut mult din cărţile preferate din vara asta:

„Impresia că eşti îndrăgostit de un oraş întreg,fiindcă nu ştii care-i casa lui Luli”

„De când talent=dragoste?

-De când talent=viaţă.şi de când viaţă=dragoste”

„Ţi-ai pierdut nebunia.Eşti eroul de pe hârtie”

„De ce nevoia de a mă izola în extraordinar?Mie mi-e frică.”

„O ador.Ştie.”

„Dar am trecut pe lângă el cu dragostea în mână.”

[Lorelei,Ionel Teodoreanu]

„Dar omul îndrăgostit e întotdeauna ridicol pentru cel calm. Când celălalt îţi spune „te las”, cum să fii mândru şi să nu te rogi „nu pleca”?.”

[O moarte care nu dovedeşte nimic,Anton Holban]

„În dragoste n-are ce căuta obiectivitatea.”

[Ioana,Anton Holban]

„Toţi suntem mari actori. Numai că jucăm ca pe vremuri, cu măşti”

„Te găsesc atât de schimbată încât îmi este teama să nu te înşel pe tine cu tine.”

„Ce importanţă are sub ce nume apare iubirea?”

[Cartea Mironei,Cella Serghi]

Şi îmi pare rău că am fost leneşă şi nu am extras citate şi din alte cărţi citite vara asta.Dar voi reveni:)

Btw,dacă vreţi detalii despre vreo carte,întrebaţi şi vă voi explica pe scurt subiectul.De asemenea aş fi recunoscătoare pentru alte recomandări de cărţi bune.

Poze

Pe principiul „Să nu treacă o zi fără să fi văzut ceva frumos”,am găsit un site cu poze absolut superbe:

Citește în continuare

Iubirea contemporană,pamflet fără voie

Ceva de care vroiam să vorbesc de ceva vreme.Înainte de asta,vreau să specific că postul nu face aluzie la persoanele cu relaţii de lungă durată sau cu o bază puternică.

Nu.Eu am ceva cu alt tip de mentalităţi.Câţi dintre voi,cu o listă de mess de mai mult de 50 de persoane nu v-aţi izbit de statusurile alea de dulcegării cu gust acru-amar pentru noi,muritorii de rând,de la „te iubesc” până la cele mai sofisticate-manelizate declaraţii de vai! dragoste?

Ok,nu sunt chiar cea mai mare fană a romantismului online,recunosc,dar greşesc dacă mi se face greaţă când văd chestii din astea la statusuri?

Bine,poate până aici exagerez.Dar am uitat să menţionez că mi se ridică involuntar o sprânceană la statusurile îndrăgostiţilor de 13-15 ani.Şi nu numai atât.

Spre exemplu.Maria a lu’ nea Vasile şi Ion a lu’ Dumitru au descoperit ce bine le stă în poză şi au decis să se combine (altă expresie deşteaptă,să nu se prindă părinţii ce fac odraslele,că de,e subtilă,da?).Şi ajung ei acasă,intră ei pe mess (şi-au pus internet,ce ştiţi voi?) şi „Iute,pune-ţi la status ceva să vadă lumea cât ne iubim noi,să crape Ileana de ciudă”.

După cum vedeţi,am ales un exemplu de la ţară,dar partea tristă e că se întâmplă îngrijorător de mult la oraş.

Şi nu aş avea nimic împotrivă dacă într-adevăr şi-au găsit dragostea adevărată,de basm,superioră,divină,ideală şi desăvârşită,dar,pe cât de perfectă era acum 3 zile,după despărţire urmează potopul de lacrimi/înjurături/reproşuri/regrete.Pe faze.Nu mai contează cine cui a dat papucii,ei se consolează prin statusuri pline de emoţii şi sentimente.

Şi atunci,de ce avatarul-tău îţi pui la status chestii demne de un jurământ de nuntă?Chiar crezi din tot sufletul tău de Cupidon neînţeles că prin asta demonstrezi tu ceva ieşit din comun?Înţeleg să pui poate o melodie drăguţă pentru el/ea sau ceva mai delicat,nu să-ţi trânteşti un „Fără tine mor”,că sperii sărmanul partener în caz că ai avut norocul să fie normal. Dar..

Mă întreb-Romeo şi Julieta,dacă ar fi putut,de câte ori şi-ar fi schimbat statusul?

And I’m back

În sfârşit.

Ştiu că a  trecut ceva vreme,dar acum sunt aici şi pregătită pentru blog.Mulţumesc celor care m-au aşteptat şi m-au încurajat să mă întorc.

It’s so good to be back:)