Monthly Archives: August 2010

Gone are the days of summer..

Şi cu ziua de azi se termină şi vara.Se simte melancolie prin atmosferă,regrete că nu s-a profitat la maxim de vară,tristeţe sub formă de ploaie şi versuri de Bacovia prin aer..dar nu de la mine.

Sunt una din acele persoane care adoră toamna,cu zilele ei ploioase care mă obligă să stau în casă cu o ceaşcă de ceva fierbinte,cu o carte bună sau un film interesant,cu o piesă frumoasă pe fundal,liniştită şi zâmbitoare.

Iubesc şi vara,e adevărat,dacă din rândurile de mai sus se înţelege că sunt o persoană pasivă,daţi-mi voie să mă corectez,dar nu regret că s-a terminat,fiecare anotimp are farmecul lui.Am acumulat amintiri,râsete şi păţanii vacanţa asta,de care jurnalul meu e plin,a fost frumos,colorat,cald şi bine,dar toamna are ceva care mă atrage în mod special.Probabil e ceva ce ţine de gust.

În orice caz,vă doresc o toamnă aşa cum vreţi voi!:)

Anunțuri

Premiiii!

Chiar 3,de la Miss Sunshine,Cami şi Vis vândut la gramaj.

Onorată,flatată,uimită,măgulită.Mulţumeeesc>:D<

Reguli:
Spune de la cine ai primit acest premiu;
Înşiră 10 lucruri care îţi plac;
Oferă acest premiu altor 10 7 persoane & let them know. |copy&paste de la Cristina.

Îmi place:

  1. Muzica;
  2. Ciocolata; (nimic nou aici)
  3. Persoanele cu simţul umorului,care mă fac să râd;
  4. Jane Austen;
  5. Ploaia;
  6. Seara de dinaintea a ceva important;
  7. Pizza;
  8. Mersul cu rolele,bicicleta&co-nepracticat de mult;
  9. Serialele de comedie(dar nu şi filmele de genul ăsta);
  10. Filmele cu final neaşteptat.

Şi acum,premiile merg la..*suspans enervant+bătaie iritantă de tobe*..:

  • Diana-cu atenţionare-scrie,nu-ţi lăsa blogul paragină.

For those little haters

Reamintiţi-mi-trăim în secolul 21,nu-i aşa?Atunci de ce încă avem discriminări,ne interesează viaţa unei persoane pe care probabil nu o vom întâlni niciodată sau refuzăm să oferim credit cuiva care are un aspect personal pe care îl dezaprobăm?

Să mă explic.Sau veţi înţelege mai bine din replicile de mai jos.

Adam Lambert e gay?Nu-l mai ascult!

Nu-mi place Lindsay Lohan,a fost la prea multe clinici de dezintoxicare.Da,mi-au plăcut câteva filme în care a jucat,dar s-a terminat,eu nu mă uit la o drogată.

Marylin Monroe-e suspect drumul pe care l-a parcurs să ajungă sus.Nu-i de nasul meu.

Madonna?E bătrână,nu-mi mai place.De aş putea să-mi scot melodia ei din cap..

Şi tot aşa..Ce legătură are vocea,jocul actoricesc sau talentul unei vedete cu o chestie din viaţa ei personală,care nu îi afectează munca şi cu atât mai puţin pe tine.Fiecare are dreptul să facă ce vrea,devenind faimos nu ţi se răpeşte dreptul de a călca strâmb sau de a face o greşeală.Nu ţi se pune o aureolă în jurul capului care te fereşte de neplăceri,ajutându-te de un cor de îngeri ce cântă „Aleluia”.

Ne-am obişnuit mult prea mult să aflăm fiecare detaliu,fiecare fir de păr nelalocul lui,fiecare gest al unui star,după care să-l catalogăm,să avem ce bârfi după ce se termină subiectele despre cunoştinţe,rude,prieteni,prietenii prietenilor şi lumea de pe stradă.Atunci se încep noutăţile aflate de pe la Happy Hour şi Otv.Vai,tu s-a despărţit X de Y.Proasta!Unde mai găseşte aşa ceva?Să n-o văd!*Aici e momentul în care vedeta în cauză oftează şi aprobă,plină de remuşcări*

Chiar trebuie să ne intereseze atât de tare orice fleac,şi mai ales-chiar trebuie să criticăm?Faceţi un experiment,voi-atotştiutorii,cu maniere alese şi calităţi impecabile-încercaţi o zi să vă controlaţi limbajul,gesturile şi mimica.Veţi fi voi înşivă?

Ca la 20 de ani..

Cei care mă urmăresc de mult ştiu că am aproape 16 ani.Ok,chestiunea asta fiind lămurită,vroiam să vorbesc despre „cei mai frumoşi ani”,pe care eu îi văd pe undeva pe la 18-20 de ani.
Deja văd în jurul meu prea multe fete de vârsta menţionată care parcă îşi irosesc anii ăştia cu relaţii tip căsnicii,interminabile şi lăsate fără o gură de distracţie după care chiar tânjesc.
Şi mă întristează,pentru că ştiu că peste ceva ani vor regreta că nu au ştiut să trăiască la maxim.E ca şi cum în copilărie nu au visat la nimic altceva decât o căsătorie,pentru a avea ocazia să fie o casnică minunată.Şi aşa se naşte mediocritatea.
Eu,spre exemplu,la 20 de ani mă văd pe tocuri,îmbrăcată cu gust,machiată subtil,cu o geantă în mână îndreptându-mă spre o cafenea şic,unde mă aşteaptă prietenele la o ciocolată caldă/poate cafea cu noutăţi(a nu se înţelege bârfe).Când spun 20 de ani,mă gândesc la escapade pentru un week-end oriunde vreau,cu sau fără prieteni,nu văd nicio obligaţie-decât facultatea şi clar nu mă văd dând socoteală cuiva pentru că au trecut prea multe nopţi albe.
Ok,asta e viziunea mea,unii preferă pentru anii ăştia seri liniştite acasă sau un mod mult mai relaxat de viaţă.Nu am nicio problemă cu asta-e ceva ce ţine de gust-atâta timp cât nu îţi impune cineva asta.Eşti major de ceva timp,independent,dacă nu financiar cel puţin emoţional,deci faci ce vrei,te crezi superior tuturor (deşi e mai bine să ţii asta secret)şi e mai bine să dai cu capul de pereţi singur,încât data viitoare să ştii că trebuie să te fereşti.
Da,ştiu,anii ăştia mai aduc probleme de tot felul,nu sunt atât de ideali cum mi se par mie acum,dar în ce perioadă a vieţii nu ai probleme care ţi se par imense pe moment?
Acum ar fi momentul să ţin cont de propriul sfat şi să-l aplic în adolescenţă,având în gând clişeul living the dream.
Voi cum vă veţi petrece/vă petreceţi/v-aţi petrecut anii ăştia?

Ce faci?

Cea mai comună,frecventă,folosită şi iubită întrebare a tuturor timpurilor,cunoscută ca a-tuturor-convesaţiilor-începătoare.După un salut fugar urmează neapărat binecunoscutul „ce faci?”,însoţit de un generos „bine.tu?” pentru a ilustra incredibila grijă izvorâtă din cel mai sincer suflet nerăbdător să afle ce faci.

În mod normal nu aş avea nimic cu asta,e una din puţinele reguli de politeţe supravieţuitoare în secolul 21,dar-vorbind cu sinceritatea pe care doar anonimatul ţi-o dă-câtora dintre voi chiar vă pasă când întrebaţi asta,chiar vă interesează starea de suflet,activitatea,sănătatea şi astrele care îi influenţiază destinul convorbitorului,şi câtora vă ies cuvintele din reflex,aşteptând un simplu „bine”?

Să o luăm şi invers-câţi dintre voi,care nu sunteţi bine,vă spuneţi of-ul la primul „ce faci?” şi câţi nu răspundeţi bine,chit că nu sunteţi deloc ok,suferiţi sau pur şi simplu aveţi o problemă?

Răspuns:puţini.Prea puţini.

În schimb prefer acel puţin schimbat,dar mai rar „ce mai faci?”,mai sincer,care îmi dă o senzaţie de conversaţie între persoane dragi,cărora le pasă unii de alţii,cu adevărat interesaţi de viaţa celorlalţi şi cu o tentă de dor în glas.Susţin „ce mai faci?-ul” din inimă,deschis,cu premeditare.

Mi-ar plăcea să spun că eu nu deschid un dialog cu „ce faci?”,că nu răspund cu „bine” de fiecare dată,dar din păcate o fac.Dar se întâmplă mai rar,şi aş vrea să o şi aud la fel,dar va mai trece ceva timp.

Voi..ce mai faceţi?

Later edit:îmi place că acum toată lumea mi se adresează cu „ce mai faci?”,deci un pas înainte a fost făcut:)

Can’t help giving up [X]

Părţile anterioare în Can’t help giving up.

Din perspectiva lui Mihnea.

Legea talionului.Ochi pentru ochi şi..rană pentru rană.Deşi pentru ea nu mai contează,se pare că şi-a revenit mai repede decât aş fi sperat crezut.Şi acum de ce mă plâng?A făcut exact ce i-am spus,pentru prima oară de altfel.Între noi nu mai e nimic,eu am spus-o şi ea a dovedit-o.Simplu.

Dar ar fi fost atât de uşor să lăsăm totul în urmă,doar cu un cuvânt,doar cu o privire de-a ei în timpul monologul meu..crud,recunosc,dar cu rolul unui test.Dar nu,ea s-a mulţumit să-şi arunce ochii oriunde în afară de mine,ca un copil certat.Un copil adorabil,drag,frumos.. Citește în continuare

Thursday’s random things

Degustător de vinuri-Aseară mi-a trecut asta prin minte,şi mi s-a părut o idee bună pentru un hobby,foarte stylish.E drăguţă ideea de a deosebi calitatea unui vin şi de a-l gusta apreciindu-i adevărata valoare.Partea proastă e că nu ştiu unde aş putea face un curs de genul ăsta.Any ideas?

Flori de nu-mă-uitaPe lângă ghiocei,sunt unele din florile mele preferate,pentru că mă fac să zâmbesc amintindu-mi cum,venind de la grădiniţă în ziua în care am învăţat un cântec despre ele,am constat cu stupoare că le am în grădină.(poate părea banal acum,dar atunci a fost o descoperire de proporţii imense)

Something’s Got A Hold On Me-e piesa care azi mă binedispune,şi pe care presimt că o voi fredona toată ziua:

Dimineaţa-momentul meu preferat al zilei.Niciodată nu dorm mult,după trezire mai stau în pat doar atât cât să-mi filozofez visele,iar după ritualul de spălare îmi încep ziua cu piesele preferate.Urmate de blogurile mele favorite:)

Cafea-îmi place ideea de a bea cafea,la fel cum îmi place  ideea de ţigară(desigur,nu la puşti de 13 ani),dar nu îmi plac nici una,nici alta în mod deosebit.Cafeaua e înlocuită de ciocolată caldă sau capuchino,pe care le prefer de departe.

Amintiri-dacă vreodată voi avea o nepoată (peste foarte,foarte mult timp) aş vrea ca ea să fie interesată ca mine de viaţa de atunci,iar eu să-i arăt,odată cu vechile albumele de poze,blogul meu,pe care nu am de gând să îl şterg vreodată.

Articol scris sub influenţa biscuiţilor cu ciocolată însoţiţi de-surpriză-ciocolată caldă.Aşa că vă invit şi pe voi la un biscuite şi o ciocolată,a twisted one,să-mi povestiţi câteva lucruri la întâmplare,care înseamnă ceva pentru voi,într-un comentariu sau într-un articol pe blog,lăsându-mi totuşi link-ul.

Invitaţie specială pentru Diana,Miss Sunshine,Chocolate Follie,Cami,Rux,şi Di.

Dar vreau să aflu şi părerea ta.

Ps:Hai să nu-i spunem leapşă..