Procesele mele de creaţie

A poeziei.

Petrecând mult timp cu părinţii,când eram mică eram la curent cu întreaga politică românească,şi puţin din cea internaţională (cu excepţia faptului că afirmam cu tărie că Jac şi Rac sunt cei doi preşedinţi ai Franţei;Jacques Chirac,s-avem pardon).Astfel,spiritul meu s-a revoltat,rezultând poezii naţionale,în care oamenii de seamă ai politicii se regăseau.Fiind jigniţi.Na.

Ceauşescu,Băsescu,Iliescu,Becali şi mulţi alţii.Yep,they’re all there.

Pe lângă astea aveam şi un soi de poezii-povestioare,în care la sfârşit copilul (personajul principal era mereu un copil de vârsta mea,se-nţelege) se alegea cu capriciul meu de moment-ciocolată,plimbări cu bicicleta,role şi alte chestii minuscule.

Latura filozofică mi s-a dezvoltat pe urmă,tânjind la fericire eternă,castel din aceaşi componenţă cu cea a casei lui Hansel şi Gretel (mă rog,a vrăjitoarei,înţelegeţi voi),cuvântul „paradis” şi „dragoste” intrând în vocabular.Eram prin clasa întâi când sufletul meu urca pe culmile cunoaşterii fericirii,pe căi nebătătorite de nimeni.Poftim?!

Desigur că nu am nici cea mai vagă idee dacă erau bune de ceva,fiind prea timidă să le arăt cuiva,au rămas în diferite agenduţe aruncate printr-o cutie,laolaltă cu oracole şi caiete tip 1.Poate într-o zi îmi voi face curaj să le promovez aici 😆

Cu toate astea,sunt convinsă că dacă mă ţinea de scris ajungeam un al doilea Eminescu.Omenirea nu ştie ce a pierdut.Păcat.

Anunțuri

6 responses to “Procesele mele de creaţie

  1. aveam şi eu caieţele din astea; într-un exces de zel (a se citi curăţenie generală) le-am aruncat:( acu’ îmi pare rău…

  2. Poeziile de la 10 ani…le-am pierdut. La 20 de ani m-am gandit ca oricum n-am sa scriu toata viata… le-am adunat, totusi, intr-un caiet pe care l-am purtat cu mine prin vreo 3 case, ascuns in sertare pline cu amintiri. La 30 de ani mi-am spus ca e un accident ca inca mai scriu. La 40 de ani m-am resemnat si facut un blog, am ales din poeziile vechi si am continuat sa scriu…
    Iti citesc blogul de multa vreme. Ai idei originale, o minte ascutita, un stil mai mult decat placut. Cred ca nu e inca totul pierdut pentru omenire:))

  3. Si eu scriam poezii cand eram micuta…pe la 18 ani m-am oprit, din pacate. Toata adolescenta mea am visat sa public o carte de poezii. Nu mi-a iesit atunci si acum nu stiu daca as mai avea curaj. Blogul meu s-a nascut acum un an si ceva tocmai din aceasta frustrare. Am renuntat atunci si la versuri si m-am apucat de proza. Imi pare rau acum ca nu mai am timp si nici curaj sa mai scriu poezii…ma bucur totusi ca inca mai pastrez caietele din anii trecuti…:)

  4. Amintirile sunt nepretuite. Eu nu am avut minte si am aruncat „creatiile” din copilarie, dar am pastrat cateva din poeziile fiului meu ! 😀

  5. hehe..sa ni le arati si noua ;)..si sa le pastrezi :P..sunt sweet memories 🙂

  6. nu fi egoista! nu le tine numai pentru tine si arata-le! eu ti-am scris intr-un comentariu k ai talent de jurnalista. acum iti spun cu aceeasi sinceritate k ai talent de poet! acum ramane doar sa ne arati poeziile pentru a-ti da verdictul final! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s