Cenzura cu care ne-am obişnuit

Ne credem liberi,liberi să spunem ce vrem,să gândim cum vrem,să acţionăm după orice capriciu;în măsura legii.Avem o cărticică numită constituţie care menţionează chestii de genul.Aşa am auzit.

Şi totuşi,mi-am dat seama că libertatea e un cuvânt folosit prea uşor pentru cum mă simt eu,şi mi-am dat seama de asta în momentul în care am început să mă cenzurez în propriul jurnal.Da,jurnalul ăla ţinut sub cheie pentru care mai degrabă aş cânta Inna la absolvire în loc de Gaudeamus decât să-l citească cineva.Ăla.

Şi dintr-un motiv mai mult decât prostesc-pentru că ştiu că cineva mă va judeca peste ceva timp pentru gândurile mele superficiale,pentru un limbaj prostuţ sau orice altceva;acea persoană voi fi eu.

Şi dacă de propria persoană mă simt uneori înstrăinată (sunt adolescentă,limbajul siropos mi-e apropiat,înţelege-mă),dar de ceilalţi?

De exemplu,îmi trec prin cap zeci de idei pentru blog,dar trecute prin filtrul „ce vor crede ei?” rămân surprinzător de puţine. Şi nu doar blogger-ii sunt supuşi proceselor de genul ăsta,toţi.

Vreau să scriu în nenorocitul ăla de comentariu la română că îl urăsc pe Bacovia,că deprimarea lui ,personal,nu mi se pare artă,ci o simulare ridicol de evidentă.

Vreau să vorbesc cu o persoană pe care nu o cunosc doar pentru că mi se pare interesantă,şi nu să stârnesc gânduri că ar fi mai mult de atât.

Vreau să am dreptul,în calitate de optimistă 98% din timpul cu ceilalţi,să am un răgaz de linişte şi pesimism sănătos-nu mai mult de o oră,ca să-mi revin.

Vreau să pot să-i  demonstrez unei persoane de o autoritate mai înaltă că nu are dreptate,cu argumente valide,fără iminentă ranchiună.Caracterele puternice se găsesc greu.

Şi lucrurile astea nu par scandaloase scrise pe o pagină de blog,dar când le aplici lucrurile se complică.

Un cenzurat „jos cenzura”. Se poate?

Anunțuri

4 responses to “Cenzura cu care ne-am obişnuit

  1. Stii vorba aia cu „once you go black, you never come back”? Ceva de genul este si cu cenzura asta…odata introdusa, ne-a invadat tot spatiul public si personal. Ne-am luptat atat de mult cu abolirea ei, incat, pana la urma, ne-a patruns prin toti porii si am ajuns sa ne cenzuram pana si in fata propriilor noastre ganduri…:-<

  2. să eviţi total autocenzurarea e aproape un ideal:P poţi să te apropii foarte mult de el; doar că trebuie să şi poţi accepta consecinţele, care nu-s mereu plăcute… da’ pe bune că merită;))

  3. Nu pot sa cred!
    Sa nu te abtii de la nimic in ce priveste blogul,scrii tot ce iti vine in cap,restu nu conteaza,daca tu te simti bine,atunci nimic nu trebuie sa intervina in fericirea ta,sfatul meu>:D<.
    Si sunt sigura ca o sa te distrezi pe cinste dupa cativa ani cand o sa-ti vezi jurnalul,ce gandire aveai si cu scriai,mai ales acol,unde esti pe bune numai tu,macar acol fii tu,fii cum vrei.

  4. Da, din pacate , in zilele noastre e greu sa fii tu insuti..Dar trebuie sa te gandesti mai putin la ce o sa creada ceilanti, nu merita.Nu merita, pentru ca nu o sa te simti bine si atunci te intreb : cine e mai important : tu sau ei??

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s