Hainele cele noi ale împăratului

În Japonia,un învăţăcel îl întreabă pe învăţătorul său ce este budismul.

-Îţi voi răspunde,i-a spus acesta,de îndată ce vom fi singuri.

  Când au rămas singuri,învăţăcelul a pus încă o dată întrebarea.Învăţătorul i-a făcut semn să-l urmeze şi l-a dus într-o grădină,unde i-a arătat,fără să scoată o vorbă,un pâlc de bambuşi.

Învăţăcelul nu înţelegea nimic.La care învăţătorul i-a spus:

-Iată un bambus înalt,şi iată alături unul mic.

Şi acum,un mic experiment.

Dacă v-aş spune că povestioara asta e scrisă de mine,într-un moment de inspiraţie soră cu plictiseala,că mie mi se pare că ilustrează,aşa suspendată cum e,însăşi filozofia budismului,ce aţi crede? „Pff,ce prostie,ciocolăţica a luat-o razna;auzi,chestia aia chiar reprezintă ceva.Interesant cum un blogger o ia pe câmpii.Tuuu,e naşpa!”

Dar dacă v-aş fi spus adevărul,fără ironie,că rândurile de mai sus fac parte din pompos intitulata carte „Cercul mincinoşilor,poveşti filozofice din lumea întreagă„,se cam schimbă situaţia,nu-i aşa?Deja povestirea îţi dă de gândit în timpul liber,semnifică o esenţă greu de digerat,pe care doar minţile luminate o pot descâlci,ce mai-un adevărat nod gordian al filozofiei!Inteligent.

Şi chiar dacă mai nimeni nu înţelege ce vrea să spună cu amărâţii ăia de bambuşi,şi chiar dacă toată lumea se gândeşte la picăturile de vin care probabil le-a luat învăţătorul înainte de lecţie,dacă  povestea ne va fi spusă pe un ton serios,de către o persoană cu o influenţă considerabilă,vom da din cap a aprobare,cu o privire admirativă vis-a-vis de geniul din spatele poveştii.”Câtă dreptate,câtă perfecţiune în punerea în cuvinte a acestui fapt incontestabil,neîndoielnic,indiscutabil şi indubitabil”(-da,sunt intenţionat sinonime.)

Nu înţelegem?Nici nu trebuie,trăiască  privirea superioară de „Normal,ştiam”.

Împăratul e dezbrăcat!

Nu văd sensul,nu mă prind de vreo semnificaţie ascunsă dincolo de cuvinte.Desigur,mi-aş putea imagina un scenariu cât de cât credibil,dar totodată aş putea inventa ceva foaaarte departe de adevăr.Apreciez şi recunosc o parabola când văd una,dar unde tâlcul e vizibil pe undeva.Nu inexistent,nu imaginar.Ghicibil.

Şi nu numai în literatură,suntem aşa în multe domenii-muzică,pictură,modă,arhitectură,şamd.Aplaudăm în draci când apare ceva exclusivist,abstract.Nu ne place,nu înţelegem,dar aplaudăm.

 Mai preţuim şi noi ceva sincer?

Anunțuri

5 responses to “Hainele cele noi ale împăratului

  1. Si pana la urma care era morala/ ce era de inteles :))?

  2. Ciocolăţică, draga mea, dacă ai scris asta ca sa faci reclamă cărţii, treacă-meargă. Dacă tu chiar crezi ce spui aici, eu nu zic ca ai sau nu ai dreptate, dar punctul de pornire nu e prea bine ales. Asiaticii vorbesc puţin, spre a stimula gândirea. Invăţătorul i-a arătat, de fapt, învăţăcelului simbolul relaţiei dintre maestru şi discipol – bambusul mare alaturi de bambusul mic. Pe aceasta relaţie se întemeiază perpetuarea budismului, este esenţa lui.
    Draga mea Cristina, bănuiesc că nu te simţi prea bine citind comentariul meu. Nu doresc asta şi te rog să mă ierţi. Nici nu l-aş fi scris dacă nu ai fi declarat mai demult că vrei să devii jurnalistă. Dacă vrei să devii cu adevărat una bună, una care să viseze întemeiat la premiul Pulitzer, trebuie să ai o cultură mai mult decît solidă. Trebuie să citeşti enorm , ca să poţi judeca lucrurile şi oamenii cu temei, fără greşeală. Dacă în locul povestirii pe care ai ironizat-o se afla un caz de viaţă şi de moarte al unor oameni ?…

    • În primul rând,niciodată-dar niciodată-să nu vă scuzaţi în timp ce-mi oferiţi o critică (să evit cacofonia) constructivă.
      Şi da,am spus că îmi pot imagina că ar fi o metaforă a budismului,dar la fel poate însemna orice altceva,depinzând de imaginaţia cititorului.
      În al 2 lea rând,era un exemplu al faptului că nu mulţi înţeleg,nu multora le place,însă sunt mulţi ipocriţi care ar aprecia fals ceva ce,poate,nu e chiar de apreciat.Am luat literatura ca exemplu pentru că mi-e mai apropiată,dar chestia asta se extinde,după cum am spus,în multe domenii.
      Şi nu e tocmai ironie ce am făcut eu,ci aplicare pe un model.Cumva.
      Oricum,mulţumesc pentru atenţionare:)

  3. O singură remarcă: în acest caz nu era la latitudinea imaginaţiei cititorului, ci a gradului său de cunoaştere…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s