Category Archives: Uncategorized

Tânără eram,muzică proastă ascultam

Muzica a fost probabil mereu un domeniu controversat.Nu,nu vă gândiţi departe la Mozart şi Vivaldi şi la revoluţia muzicală determinată de x.Apropiaţi-vă de umanitate,apropiaţă-vă de..Andre,de exemplu.

Prima trupă de care-mi amintesc să-mi fi plăcut.Sigur,acum n-aş ştii unde să mă ascund dacă cineva şi-ar aminti de vremurile lasă-mă,papa,la mare asociate cu mine,dar atunci era altceva.Era grădiniţă,mai exact,ne scuzăm.Mai adăugăm balade lacrimogene de N&D şi 3sudest,ritmuri electrice (?) de Animal x presurate cu Britney Spears în perioada ei de glorie.

A urmat perioada mea de superficialitate maximă,când eram un top 30 cele mai noi piese ambulant,iar o melodie trecută de 2 luni de difuzare (cel mult!) devenea proscrisă şi exclusă definitiv din playlist-ul meu,fără şanse de revenire.Piesele erau de o comercialitate înfiorătoare.Eram o mică piţipoancă,norocul meu că termenul nu exista. Citește în continuare

Anunțuri

It takes some work,some effort,some happiness

Privind în jur,am ajuns la o concluzie,şi anume că e foarte uşor să te remarci în ziua de azi.Dacă cei de acum 50-100 de ani puneau cultura pe un piedestal,noi am coborât-o la rangul de „asta m-ajută la conquiztador”,şi atât.

În viziunea mea,o educaţie aleasă nu se referă strict la absovirea a ‘nşpe facultăţi şi la a ştii postulatul lui Euclid şi axioma paralelelor pe din-afară,ci mai mult de atât.

Să ştii cel puţin 2 limbi străine fluent,să ştii ceva despre istoria artei,să fii capabil de a face diferenţa dintre o pictură de Rembrandt şi una de un amator cu o dâră de talent.Când auzi de Picasso să nu faci glume de genul „Alo!Sunt eu,Picasso”

Să fii capabil să recunoşti o melodie de calitate,şi să nu te consideri superior că asculţi formaţii indie.Să călătoreşti şi să poţi aprecia arhitectura unei catedrale la adevărata ei valoare fără să te frământe existenţiala întrebare”pe unde au ăştia mall-ul?”. Citește în continuare

La mulţi ani,guys!

Meritaţi o zi a voastră,una recunoscută.Deci la mulţi ani!

Sanity does not turn to Vanity.Not always

E 1 mai,e cald și bine,o vreme imposibil de urât.Dar nu te vei putea bucura niciodată de asta dacă nu te repari pe dinăuntru.

Cunosc mulți oameni minunați,cu multe calități și care ar putea deveni mari caractere,dacă doar ar începe să credă în ei înșine.Nu încurajez megalomania,de care e plin nu doar internetul,ci întreaga lume,ci mâna aceea de oameni inconștienți de capacitatea lor de a se realiza.

Și îi recunoști după privirea mirată când îi abordezi,ușor suspicioasă,refuzând să creadă că sunt destul de buni pentru a se autopromova.

Dragi oameni neîncrezători în forțele proprii,mereu va fi o persoană care să vă admire pentru ceea ce faceți,mereu munca voastră va fi apreciată,iar nimic nu e în zadar,timp irosit.Din contra,vei regreta la sfârșit că nu ți-ai îndeplinit visele din timiditate sau neîncredere.Indirect,din cauza celorlalți.

Ceilalți nu sunt mai buni decât tine,nu-ți sunt superiori,nu fac ceva ce tu nu ai putea.Nu crede în noroc,crede doar în efortul depus și ochii larg deschiși la oportunități.Destinul e o prostie.

Sper,doar sper,ca articolul ăsta să nu fie înțeles ca o încurajare a tupeismului,deja mult prea răspândit și de prost gust,ci a încrederii în sine a acelor puține persoane de valoare.

In order to be irreplaceable, one must always be different.  (Coco Chanel)

Nu e Paște fără..

  • Miros de cozonac și vopsea de ouă-peste tot dacă îmi exercit și eu talentul;
  • Filme cu Iisus pe ProTv;
  • Prăjituri de casă (la care contribui incredibil de puțin,secretul pentru care ies comestibile 😆 )
  • Încercări de pască sfârșite printr-un drum la magazin;
  • Articole în blogosferă despre ipocrizie și indigestie (în ordinea asta)
  • Mesaje cu „Fie ca” la care nu răspund,dar mulțumesc frumos;
  • Făcutul coșului cu familia,o adevărată operă de artă;
  • Așteptarea Învierii cu filmele mai sus menționate;
  • Impresionarea de către sadismul din film (auch!)
  • Biserică,frig,prieteni,înconjurat..fun;
  • Prezentarea prea măritului coș,stropirea de cuviință,acasă;
  • Reuniune de familie,glume proaste/ciocnirea de ouă;

Cel puțin așa decurge la mine sărbătoarea de Paști,de când mă știu.Și nu mă plâng.

Hristos a înviat! (atei sau nu,creștini sau nu)

Twisted Chocolate are facebook

Pentru că e la modă şi deci ne trebuie.Şi atât.Click,like dacă nu-i prea mult.Adică aici.

Cenzura cu care ne-am obişnuit

Ne credem liberi,liberi să spunem ce vrem,să gândim cum vrem,să acţionăm după orice capriciu;în măsura legii.Avem o cărticică numită constituţie care menţionează chestii de genul.Aşa am auzit.

Şi totuşi,mi-am dat seama că libertatea e un cuvânt folosit prea uşor pentru cum mă simt eu,şi mi-am dat seama de asta în momentul în care am început să mă cenzurez în propriul jurnal.Da,jurnalul ăla ţinut sub cheie pentru care mai degrabă aş cânta Inna la absolvire în loc de Gaudeamus decât să-l citească cineva.Ăla.

Şi dintr-un motiv mai mult decât prostesc-pentru că ştiu că cineva mă va judeca peste ceva timp pentru gândurile mele superficiale,pentru un limbaj prostuţ sau orice altceva;acea persoană voi fi eu.

Şi dacă de propria persoană mă simt uneori înstrăinată (sunt adolescentă,limbajul siropos mi-e apropiat,înţelege-mă),dar de ceilalţi?

De exemplu,îmi trec prin cap zeci de idei pentru blog,dar trecute prin filtrul „ce vor crede ei?” rămân surprinzător de puţine. Şi nu doar blogger-ii sunt supuşi proceselor de genul ăsta,toţi.

Vreau să scriu în nenorocitul ăla de comentariu la română că îl urăsc pe Bacovia,că deprimarea lui ,personal,nu mi se pare artă,ci o simulare ridicol de evidentă. Citește în continuare